View Bike & Movie in a larger map
Poza asta m-a şocat, nu credeam că am să apuc ziua să văd cu ochii mei. Dar se pare că timpul nu mai are răbdare şi suntem din ce în ce mai aproape. Într-un viitor apropiat, nu sumbru şi nici apocaliptic, vom vedea din ce în ce mai multe cazuri de atacuri violente ale bicicletelor. Deja îmi e milă de maşini… pot fi ele oricât de mari, nu pot scăpa, bicicleta s-a deşteptat şi atacă în haită.
Raportul criminalistic al poliţiei a înregistrat că din corpul maşinii de mai sus nu a mai rămas decât un schelet metalic: o parte din şasiu şi scaunul şoferului (probabil era prea împuţit şi transpirat). Cică atacul a fost violent, circa o sută de bicle au sărit şi au început să muşte câte puţin din tablaraia vehicului motorizat (ce agonie). Mulţi cercetători atribuie acest comportament violent furiei acumulate în timp, în mulţi ani de asuprire.
Mă gândesc cu groază şi plăcere :D la maşinile parcate pe pistele de biciclete. =)) habar n-au ce le aşteaptă … s-au vârât direct în gură “lupilor”, cum s-ar zice. Scenariul va fi horror: maşina stă liniştită, aşezată de-a curmezişul pistei, fumând o ţigare şi aruncând chiştocul pe jos, gândindu-se că e cea mai tare din parcare! nici nu realizează că e pândită de, din ce în ce mai multe, coarne, pedale şi lanţuri. Când îşi va da seama va fi prea târziu … va rămâne doar un rest din şasiu şi din ţeava de evacuare (cică biciclete nu manaca căcat, nici măcar de la maşini), o urmă a unui tablagiu violent.
p.s. până şi în bucureşti maşinile au început să fie “mancate” de bicle … if you know what I mean ;)
Poza asta m-a socat, nu credeam ca am sa apuc ziua sa vad cu ochii mei. Dar se pare ca timpul nu mai are rabdare si suntem din ce in ce mai aproape. Intr-un viitor apropiat, nu sumbru si nici apocaliptic, vom vedea din ce in ce mai multe cazuri de atacuri violente ale bicicletelor. Deja imi e mila de masini… pot fi ele oricat de mari, nu pot scapa, bicicleta s-a desteptat si ataca in haita.
Raportul criminalistic al politiei a inregistrat ca din corpul masinii de mai sus nu a mai ramas decat un schelet metalic: o parte din sasiu si scaunul soferului (probabil era prea imputit si transpirat). Cica atacul a fost violent, circa o suta de bicle au sarit si au inceput sa muste cate putin din tablaraia vehicului motorizat (ce agonie). Multi cercetatori atribuie acest comportament violent furiei acumulata in timp, in multi ani de asuprire. Ma gandesc cu groaza si placere :D la masinile parcate pe pistele de biciclete. =)) habar n-au ce le asteapta … s-au varat direct in gura “lupilor”, cum s-ar zice. Scenariul va fi horror: masina sta linistita, asezata de-a-curmezisul pistei, fumand o tigare si aruncand chistocul pe jos, gandindu-se ca e cea mai tare din parcare! nici nu realizeaza ca e pandita de din ce in ce mai multe coarne, pedale si lanturi. Cand isi va da seama va fi prea tarziu … va ramane doar un rest din sasiu si din teava de evacuare (cica biciclete nu manaca cacat, nici macar de la masini), o urma a unui tablagiu violent.
p.s. pana si in bucuresti masinile au inceput sa fie “mancate” de bicle … if you know what I mean ;)

De câteva zile am noi musafiri în casă. Mai degrabă noi colocatari, pentru că eu i-am chemat și adus și acum trebuie să am grijă de ei, să le ofer un acoperiș deasupra capului, măcar temporar.
Vorba vine deasupra capului, corect este deasupra coarnelor și șeii. Dacă nu v-ați dat seama, noii mei musafiri sunt un grup de biciclete simpatice și jucăușe venite tocmai din Olanda, chiar A’dameze. Sunt biciclete aruncate de înalții lor proprietari, luate de o familie iubitoare din Amsterdam și recondiționate un pic. De la ei au ajuns mai departe la noi, să încercam să schimbăm și față Bucureștiului, să-l facem mai prietenos și un pic mai boem.
Una dintre biciclete (cea din poză) s-a proptit fix la capul patului meu și nu vrea să mai plece. Nu pot zice că-mi displace situația, pentru că e o prietenă bună, mă ascultă liniștită când am ceva de povestit, sperie bau-bauii când visez urât și dimineața nu mă trezește, mă lasă să dorm pânăă târziu :).
Am rugat-o să îmi spună și mie povești, de la ea din țările de jos (îmi place să aud basme înainte de culcare … știu, am fost obișnuit prost, prost când eram mic, mic, mic:), dar nu știe romană și nici engleză. Presupun că nu a învățat engleză pentru că stăpânul dinainte o lăsa afară când ajungea la școală. Și mă gândesc cum săraca Batavus (ce nume brav) încerca să tragă cu urechea la ce făceau copiii la orele de curs…
Acum mi-a zis că vrea să învețe română, că-i place Bucurestiu’, că’ncepe tot cu B, ca prenumele ei: Barcelona.
Susbscribe to our awesome Blog Feed or Comments Feed